Planningul familial = denaturare si distrugere a familiei

Esenta planningului consta in ideea ca omul are dreptul sa separe intre actul iubirii si consecintele lui sau, mai precis, sa caute si sa obtina placerea ca scop in sine. Planningul este o eroare, o falsificare si o crima pentru ca se bazeaza pe acest fals. Pentru ca toate domeniile de cunoastere si cercetare umana pot sa dovedeasca adevarul fundamental ca in ordinea dreapta a naturii placerea nu este niciodata scop, ci totdeauna mijloc; daca se intampla altfel, atunci e vorba de o denaturare si pervertire.

In mentalitatea si in societatea planningului, care sunt categoric utilitariste si consumiste, persoana umana nu mai este o realitate specifica unica si identica ci un flux, un ghem de senzatii si conjuncturi, un obiect de exploatat placere. Or, in situatia in care omul nu mai cauta in partener omul, ci obiectul placut, atunci si relatiile celor doi si toate relatiile sociale vor fi grevate de aceasta depersonalizare, obiectualizare a sentimentelor si a omului in general. Familia decade intr-un simplu contract social reciproc, o societate de intrajutorare in care valorile spirituale, esentele adevaratei personalitati, precum iubirea, castitatea, fidelitatea si sacrificiul nu-si mai au locul.

Daca este indreptatita pretuirea partenerului pentru placerea pe care mi-o ofera, atunci infidelitatea, adulterul, avortul si divortul sunt justificate, iar idei precum castitatea si fidelitatea apar desuete si ridicole. insa oricat s-ar stradui cineva sa schimbe ideea si sensul familiei, oricat ar vrea sa o modernizeze, nu va putea nega ca fortele, temeliile care pot asigura o familie sunt tocmai auto-controlul, fidelitatea si sacrificiul iar fara ele nu mai poate fi vorba de familie. Indreptatirea placerii in sine, utilitarismul si planningul, departe de a servi cu ceva familiei, provoaca si fac inevitabile pericolele care ameninta familia.

Concubinajul, “casatoria de proba” (”Nu exista casatorie de proba, asa dupa cum nu exista moarte de proba” a observat papa Ioan Paul II), adulterul, contraceptia, avortul, prostitutia si divortul devin in societatea si mentalitatea planningului nu simple accidente nefericite ci “parti conexe ale unui sistem complet, coerent…conceptii noi de viata…coordonatele unei noi civilizatii”. Intrucat cultivarea si supralicitarea instinctului il face pe acesta sa domine spiritul si persoana, degradand astfel omul, planningul degradeaza esenta legaturii conjugale. Avand in vedere sensul spiritual si divin al persoanei umane, orice deviere, contrazicere, contrafacere sau “corectare” a naturii umane se dovedeste a fi denaturarea persoanei, a sensului vietii si existentei in general.

Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Remete